Acel moment când diagnosticul medical este definitiv. Acea boală, care din punct de vedere medical, încă este incurabilă.Verdictul în urma multor investigații. Timpul este măsurat. Cu cine împarți frica și durerea? Familia nu știe cum să reacționeze, prietenii te caută din ce în ce mai rar. Ce faci tu ? Ce fac ei? Cum gestionezi acel moment? Ce-i de făcut acum, când boala este confirmată? Primele momente sunt grele pentru tine, pentru familia ta. Creierul arhaic începe să ruleze orice, numai soluții nu găsește. Este un mecanism cu care dorește să se apere. Treci prin soc, negare, furie, depresie, dezorganizare, dar vine momenetul când este necesar să faci ceva. Este timpul să faci ceva pentru tine. ACUM, nu mai târziu.
A te ascunde după măști, a fugi, nu sunt cele mai bune soluții. Nici pentru bolnav , nici pentru familie sau prieteni. Dacă analizăm DSM IV, aflăm că neoplasmul este o boală psihosomatică. Și dacă are cauze de natură psihoemoțională, dacă în spatele lui este o mare traumă nevindecată, cum mai putem să ne ascundem de adevăr? Medicina actuală se îndreaptă spre orientarea psihologică, atât în privința factorului de risc sau declanșant, cât și în cea a considerării lui ca agent furnizor de sănătate. Devine tot mai clar că suferințele în plan psihologic generează nu doar boli psihice, ci și boli somatice( denumite psihosomatice), dar și că anumite boli somatice, ca de exemplu tumorile cerebrale, insuficiențele de organ, pot antrena tulburări psihice importante(mergând până la stări delirante sau comatoase). Omul este întregul format din corp fizic, minte, emoție, suflet, spirit. Dincolo de frică și neputință, pacienții bolnavi au nevoie de multă înțelegere și susținere. Au nevoie de iubire, au nevoie de adevăr și solidaritate. Există la nivel de câmp inconștient legătura între bolnav și cei dragi, astfel că orice trăire a unuia este resimțită de celălalt, chiar dacă nu există comunicare verbală. Durerea, frica sunt transmise și preluate automat.
Eliberează-te omule, scoate din tine tot ce te-a adus în această boală!
Viața ni s-a dat să fie trăită și oricât ar fi, învață s-o trăiești. Învață acum să prețuiești fiecare clipă. Amplifică speranța și crede în viață. Vorbește cu ceilalți și cere ajutor, vorbește despre tot ce simți. Fii blând cu tine, fii compasiv. Iartă trecutul , mergi la psihoterapie, la grupuri de suport, la duhovnic, apelează la tratamentele moderne de vindecare. Fii curajos, lasă amânările și fă totul pentru tine. Apelează la cei dragi cu sinceritate, nu-i evita, ai nevoie de suportul lor. Stabiliți împreună obiective. Începe să gândești pozitiv, întărește-ți relațiile cu familia, petrece mai mult timp cu ei, bucurați-vă împreună, fiți uniți și curajoși. Folosește din psihoterapie tehnicile de relaxare și gestionează stările de panică, anxietate. Nu lăsa boala să îți domine viața. Un diagnostic de cancer ne reamintește că viața nu durează la infinit și că “timpul” s-ar putea “să nu mai aibă rabdare”. Combinarea tratamentului standard (chirurgie, chimioterapie, radioterapie, imunoterapie etc.) cu cel suportiv (paleativ) (psihologic, psihoterapeutic, alimentație, exerciții fizice) oferă șanse vieții tale.