Dorintele si cuplul

cupluExista iubire fara dorinta sexuala?

Exista iubiri platonice, dar este impropriu spus fara dorinta sexuala. Acolo unde unii cred ca nu exista dorinta sexuala, psihanalistii spun ca dorinta sexuala exista, dar este fie reprimata si negata, fie sublimata.

Daca negarea sexualitatii are efecte nocive, conducand adesea la tulburari psihologice si psihosomatice serioase, sublimarea ei creeaza adevarate universuri ale placerilor rafinate. Artistii, oamenii de stiinta dedicati si misticii cunosc bine acest lucru.

Iubirea si sexualitatea se traiesc nu numai la nivel fizic, ci si la nivel emotional si cognitiv. Sa luam de exemplu experienta intimitatii. Anumite deschideri si apropieri emotionale sunt “better than sex”!

A rezona emotional cu cineva, a fi pe aceeasi lungime de unda, a te simti inteles, a putea impartasi in sfarsit ganduri si emotii pe care le-ai tinut mult timp ingropate de teama de a nu fi criticat, ridiculizat, exclus: acestea sunt experiente exaltante care ne fac sa simtim ca nu suntem singuri pe lume, sa ne simtim recunoscatori vietii, sa vibram liberi.

Sexul ne ofera placere, deschiderea emotionala ne face fericiti.

Apoi la nivel cognitiv: una din experientele cele mai generatoare de satisfactie este insight-ul. Ceea ce a simtit Arhimede cand a strigat Evrika!, Mendeleev cand a visat Tabelul elementelor, Newton cand a fost lovit de mar “intr-o maniera Zen” sau Freud cand a descoperit secretul viselor, sunt experiente ale insight-ului, care ilumineaza mintea si o inunda cu bucurie.

Aparent, asta nu are nicio legatura cu sexualitatea. Dar pentru Freud, curiozitatea stiintifica este expresia sublimata a curiozitatii sexuale. De aceea, mie imi place sa spun ca insightul este pentru minte ceea ce orgasmul este pentru corp. Acel “Aha!” generator de satisfactie, de placere intelectuala, eliberator de tensiune, relaxogen, specific insight-ului, este un orgasm al mintii.

Mintea are nevoie de insight-uri pentru a fi fericita. Actul intelegerii este generator de placere, fie ca este vorba de a intelege cum functioneaza o priza, un calculator, un fenomen economic sau cum functionam noi la nivel psihologic. Iar a avea pe cineva alaturi cu care sa impartasesti bucuria descoperirilor este semn de soarta norocoasa.

Acum cativa ani, intr-un interviu televizat, celebrul psihanalist francez André Green vorbea despre placerile comunicarii: a rezona emotional cu alta persoana, a-i insoti gandul, a gandi la unison. Experienta aceasta in care asculti o persoana, discursul ei te face sa te gandesti la ceva, iar cateva secunde mai tarziu acea persoana se refera la exact acelasi lucru la care tu te-ai gandit; insight-ul tau este urmat de al celuilalt, sau poate chiar are loc simultan…asta André Green o asemuia unei experiente sexuale in care cei doi au un orgasm simultan. Cu o singura si semnificativa diferenta: totul are loc la nivelul mintii.

Multe femei intuiesc acest lucru, de aceea este atat de important pentru ele ca barbatul sa le asculte intr-un anumit fel, sa stie cand sa taca, cand sa intervina si in ce fel sa intervina. Actul comunicarii in sine este analog unui dans sau, si mai explicit, unui act sexual in care cei doi rezoneaza, simt bine ritmul, se sincronizeaza. O scriitoare sud-americana exprima foarte plastic aceasta idee: “Domnilor, punctul G este in ureche. Nu are rost sa-l cautati in alta parte!”

Doi oameni care se iubesc pot renunta la actul fizic al sexului (pot sa nu simta atractie sexuala), dar asta nu inseamna ca in cuplul lor nu exista sexualitate; ea va fi experimentata subtil la nivel emotional si intelectual. A trai iubirea la toate cele trei nivele inseamna bogatie interioara.

Putem dori doua persoane in acelasi timp?

Putem dori doua sau chiar mai multe persoane in acelasi timp, dar in mod diferit. Lucrurile sunt mai complexe, de fapt. Cand ne place o persoana, nu ne place doar ea; ne place si felul cum ne simtim noi in prezenta ei.

Suntem persoane diferite in relatii diferite. Unii oameni se pricep sa scoata tot ce-i mai rau din noi, altii tot ce-i mai bun si mai luminos. Ne formam ca personalitate in contextul unor relatii, ne imbolnavim in contextul unor relatii si inflorim in contextul altor relatii.

Fiecare relatie este un spatiu de dezvoltare personala, de activarea a unor potentialitati. Fiecare relatie implica o promisiune, o fantezie a fertilitatii in care ceea ce rodeste sunt diverse fatete a ceea ce am putea deveni.

Orice fiinta umana poate fi conceputa ca o personificare a unor calitati, iar relatia cu o astfel de persoana ne pune in contact cu acele calitati, ni le apropie, ni le face accesibile intru invatare si modelare.

In plus, fiecare relatie activeaza in noi anumite trasaturi, ne confera un rol: salvator, mentor, victima, stapan, copil, lider etc.

Relatia devine un spatiu care permite, face posibila, faciliteaza reparatia, transformarea interioara, modificarea imaginii de sine. Daca ne simtim mizerabili, ratati, neatragatori, neinteresanti, si gasim o persoana care sa intuiasca in noi un potential, sa vada partea luminoasa, sa creada in noi, atunci incepem si noi sa ne privim prin ochii ei, iar in timp chiar devenim capabili si luminosi (asta daca suntem dispusi sa facem si travaliul pe care il impune aceasta transformare).

Intr-o viziune foarte narcisista, celalalt este o oglinda: cand ne place cineva, ne place felul in care ne reflecta; ne place felul in care ne vedem pe noi insine prin ochii acelei persoane.

De aceea, pentru multe persoane o noua relatie este incarcata de aspiratia de a le salva de felul in care se simt pe ele insele. “Nu ne place viata noastra actuala, nu ne place ce am devenit, dar poate intalnim pe cineva si totul se va schimba”. Din pacate, experienta arata ca, mai devreme sau mai tarziu, aceste persoane descopera inevitabil ca “altfel e la fel”. Doar noi ne putem salva, prin efort personal.

In fine, putem iubi doua sau mai multe persoane simultan, dar nu putem fi indragostiti de doua persoane in acelasi timp. In experienta indragostirii, nu vedem decat persoana de care suntem indragostiti. Aici intervine fantasma sufletului pereche, iluzia ca putem fi totul unul pentru celalalt.

“Spatiul” in cuplu are vreun rol pentru mentinerea apetitului erotic?

O relatie vie inseamna a te indeparta pentru a te putea apropia din nou. Aceasta alternanta a intalnirilor si despartirilor constituie ciclul natural al relatiei, care trebuie apreciat si respectat, daca vrem ca relatia sa se imbogateasca si sa se reinnoiasca permanent.

Este nevoie ca persoana iubita sa plece de langa noi pentru a-i simti lipsa, pentru a ni se face dor, pentru a o dori. Despartirea (dezlipirea) ne permite sa ne repolarizam dupa ce ne-am pierdut (neutralizat) in fuziune. Aceasta redobandire a polarizarii face posibila renasterea dorintei.

Persoanele cu teama de abandon nu reusesc sa respecte aceasta lege naturala si ajung sa ucida dorinta si sa-l sufoce pe celalalt.

Dar exista si un alt gen de spatiu care este extrem de important in relatiile interumane. Este vorba despre a lasa spatiu celuilalt pentru a fi el insusi. Altfel spus, a accepta ca este psihologic diferit de noi; ca fantasmele noastre pot sa nu coincida in totalitate.

Imi amintesc tortura mentala a unui barbat in momentul in care femeia pe care o iubea i-a povestit una din fanteziile ei erotice secrete: ei doi fac sex si, la un moment dat, li se alatura un alt barbat, necunoscut. Indragostitul a simtit ca ii fuge pamantul de sub picioare; ca s-a cutremurat universul. S-a simtit inselat, tradat, i-a venit sa fuga urland de durere si furie. Fantezia l-a persecutat zile intregi, pe care si le-a amintit ulterior ca pe o coborare in infern. Apoi, ca o strafulgerare, a venit insight-ul: a inteles ca nu putea controla nimic. Nu putea controla gandurile, dorintele femeii iubite si nici macar pe ale lui. Odata cu acest insight a venit pacea, o pace vasta, ca o eliberare, in contrast puternic cu ingustimea dorintei de control si posesiune.

Femeia i-a apreciat si i-a iubit curajul… caci ce curaj e mai de pret si mai de folos decat acela de a accepta ” tenebrele” celuilalt, gandurile de care si acesta se teme? Bucuroasa ca el nu a fugit, i-a marturisit ca nu fusese decat o fantezie si nu a dorit niciodata sa fie mai mult de atat. Conform reflectiilor care au urmat, acest “incident” a contribuit imens la cresterea gradului de intimitate in relatia lor.

Multe experiente de acest gen par a indica ca femeile apreciaza barbatii care le dau libertatea de a fantasma, asta cu atat mai mult cu cat barbatii de obicei se tem de intensitatea dorintei feminine (care in fantasmele lor este hiperbolizata)) si se indoiesc de capacitatea lor de a o satisface.

Se spune ca dorinta vine din absenta. Atunci putem dori totusi mai mult timp ceea ce avem deja?

Putem aprecia mai mult ceea ce avem deja. Mai multa apreciere inseamna mai multa multumire, iar multumirea conduce catre fericire. Nu degeaba se spune: “Acum nu-mi mai doresc nimic. Sunt fericit!”

Dorinta apare intotdeauna ca reactie la o insatisfactie. Insatisfactia, suferinta, nemultumirea pun lumea in miscare. Lucru recunoscut de altfel la nivel larg: progresul are la baza nemultumirea. Psihanaliza spune ca este important sa punem in cuvinte nemultumirea, sa o numim ; o problema bine definita este pe jumatate rezolvata.

Este important sa definim de ce stam unul cu celalalt; ce ne dorim unul de la celalalt; care este scopul relatiei, incotro merge aceasta relatie.

Multe persoane, in special femei, dar nu numai, stau in relatii dificile pentru ca se tem de singuratate, ca nu vor gasi pe altcineva mai bun sau pentru ca se tem ca “altfel va fi la fel”. Acestea sunt atasamente nocive. Probabil ca intr-o lume ideala, in care oamenii s-ar simti mai intregi, mai putin “ciobiti”, despartirile ar fi la fel de firesti ca si intalnirile.

Secretul unei vieti fericite in doi consta in existenta unui al treilea element. Acest al treilea element este calea, scopul, directia in care merge cuplul. Celalalt este un partener de drum. Catre ce? Catre evolutie ca fiinte umane.

Sunt alaturi de tine!
Pentru a ReCrea minunea care Esti!
Maria Verdi psiholog-psihoterapeut
programari 0726310094