Există mii de diete specializate în scăderea în greutate. Librăriile şi reclamele din reviste sunt saturate de astfel de diete. Dar, atunci, ce se întâmplă? Nicio metodă nu este eficientă, nicio metodă nu oferă rezultate permanente şi universal valabile.
Ce păcat, căci postul cu apă ar fi putut fi acea unică metodă, dacă nu ar fi privit ca o practică neobişnuită şi extremă. Însă postul nu are concurenţă când vine vorba de pierderea kilogramelor în plus. Rezultatele sunt vizibile şi de durată. În plus, metoda postului este una naturală şi mult mai benefică pentru organism decât pastilele cu efecte secundare nedorite. Singurul efect secundar pe care îl vei resimţi atunci când posteşti este o scădere a presiunii arteriale, odată cu scăderea în greutate.
Cum funcţionează
În perioada postului, organismul apelează la resursele proprii pentru a face rost de energie. Astfel, porneşte de la depozitele de grăsime, cele mai puţin importante pentru buna funcţionare a sistemului şi continuă în sens invers, către ţesuturile musculare vitale din organe şi lăsând glandele la sfârşit. În cazul persoanelor care suferă de obezitate, ţesutul adipos poate atinge până la 65% din greutatea corporală totală. Aceşti oameni pot face faţă cel mai bine unui post pe termen lung, odată ce se obişnuiesc cu noul regim. După ce sunt epuizate depozitele de grăsime, foamea se reinstaurează şi trebuie să pui punct postului.
Mecanismul de funcţionare
Persoanele supraponderale vor slăbi cel mai mult în prima săptămână de post. Cu cât eşti mai plinuţ, cu atât vei pierde în greutate mai mult. Această mică satisfacţie va compensa toate suferinţele pe care le vei acumula în timpul postului, foarte dur pentru cei obisnuiţi să manânce fără restricţii. Apoi, vei pierde din ce în ce mai puţin în greutate, în următoarele săptămâni până când ajungi la pragul limită. Persoanele mai slabe, bineînţeles, vor pierde mai puţin. E posibil chiar să nu piardă cât işi doresc, însă organismul nu poate să lase nimic mai mult. Întoarce-te la regimul normal de alimentaţie imediat ce simţi că foamea te doboară.
Metabolismul diferă de la persoană la persoană existând diferenţe chiar şi la nivelul fiecărui organism în parte de a transforma caloriile în energie. Astfel, un aliment care poate fi asimilat complet de către organismul unei persoane, se poate acumula şi se poate transforma în depozite de grăsimi în organismul alteia. Însă, nicio altă dietă nu se compară cu postul în obţinerea unei pierderi în greutate vizibilă, însoţită de detoxifiere. Tot ceea ce faci în sensul detoxifierii, are rezultate şi asupra greutăţii. Cei care ţin post doar pentru a slăbi, vor fi încântaţi să vadă cum şi sănătatea li se îmbunătăţeşte graţie acestui regim.
Obezitatea indică, prin natura ei, o slabă funcţionare a metabolismului şi a digestiei. Însă nicio dietă şi nicio pastilă nu vor remedia sistemul endocrin. Glanda tiroidă controlează metabolismul, suprarenalele controlează reabsorbţia sodiumului din rinichi, provocând retenţia apei, iar pancreasul contribuie la digerarea grăsimilor şi ale hidrocarburilor. Postul acţionează prin reducerea sarcinii acestor glande endocrine, dar şi a presiunii fluxului sangvin asupra cordului, îmbunătăţind arderea şi digestia caloriilor şi în plus ameliorând bolile cauzate de excese precum diabetul, hipertensiunea, ulcerul, anemia sau astmul. Este adevărat, toţi suntem predispuşi unei afecţiuni sau alteia şi de aceea trebuie să învăţăm să nu depăşim limita impusă de organismul nostru. Postul este însă dieta care poate reseta anumite patternuri biologice şi care poate oferi o nouă şansă persoanelor supraponderale.
Efectele psihologice ale postului
Postul este o idee înspăimântătoare pentru muritorul de rând. Simplul gând de a nu mânca, de a nu consuma alimente după ce o viaţă întreagă a servit trei mese pe zi, este greu de digerat. Este de înţeles de ce această provocare poate fi terifiantă şi de ce nu-ţi vine să crezi că mai eşti în deplinătatea facultăţilor mentale atunci când te hotărăşti să urmezi acest regim. În plus, mai există şi întrebări grave pe care ţi le pui, de exemplu dacă nu cumva există pericolul să mori dacă nu consumi alimente. De ce mâncăm atât de consistent, nu oare pentru că avem nevoie de hrană? Ce se întâmplă dacă încetăm să mâncăm?
Dacă acestea sunt întrebările care te frământă şi crezi că vei găsi un sprijin şi un răspuns la cei din jurul tău, îţi spun dinainte că nu îl vei obţine. Postul este o misiune pe care o poţi duce la un sfârşit numai prin forţele tale, este o incursiune în singurătate. Căci cum ai mai putea să socializezi şi să mai te mişti într-o lume ce pune mâncarea în centrul tuturor manifestărilor sale? Oamenii vor empatiza cu tine, însă vor încerca să te convingă să mănânci. Cei dragi se vor teme pentru sănătatea ta. Medicii care ştiu atâtea probleme ce pot decurge din urmarea unui regim atât de strict, se vor folosi de puternica lor autoritate pentru a te face şi mai nesigur de decizia ta şi pentru a îţi distruge voinţa.
Când ai început să posteşti, nu te-ai gândit că va trebui să ai de-a face şi cu nesiguranţa altora, pe lângă a ta. Însă acesta este doar începutul. Cei care postesc nu sunt văzuţi doar ca nişte ciudaţi, ci de-a dreptul ca nişte paria. Dacă rezişti asediului, vei realiza destul de repede că trăieşti într-o lume obsedată de mâncare. Vor fi şi cazuri când vei fi ridiculizat sau chiar invidiat. Însă, tu vei reţine numai bătaia de joc, nu şi laudele. Tocmai de aceea, când posteşti, trebuie să fii ferm convins că ceea ce faci este bine şi trebuie să fii sigur pe forţele tale. Şi aşa am ajuns la subiectul motivaţiei. Aceasta este cea care te va ţine la suprafaţă chiar şi prin cea mai crâncenă furtună şi te va obliga să îţi continui postul. Experienţa şi cunoştinţele îţi vor oferi puterea şi încrederea necesare pentru a face faţă criticilor şi intimidărilor. Dacă eşti sigur că ce faci este bine, în curând vei realiza că oamenii se tem de tine şi de ce reprezinţi. Acţiunile tale sunt o declaraţie şi unii te vor admira şi te vor respecta pentru asta. Alţii te vor accepta drept exemplu. Dar va exista şi o categorie de indivizi pentru care tu vei fi cel care le reaminteşte că nu sunt suficient de curajoşi şi de preocupaţi de sănătatea lor. Le vei reaminti de tot ceea ce nu vor să înfrunte, de slăbiciunile lor, fapt ce le va stârni furia oarbă. Aceştia sunt doar nişte indivizi care, în loc să îşi rezolve problemele, recurg la a te condamna, doar pentru a scăpa, aparent, cu faţa curată.
Ţine un jurnal
Postul îţi va activa spiritul de observaţie, ca unui străin ajuns pe un alt tărâm. Brusc, vei avea un ritm diferit de al celorlalţi şi vei descoperi că ai parcă mai mult timp la dispoziţie. Adevărul este că mesele şi somnul consumă foarte mult timp, iar tu vei consuma mai puţină mâncare şi vei dormi mai puţin. Va trebui să te obişnuieşti treptat cu schimbările fizice care au loc în primele zile de post.
Foloseşte perioada aceasta în mod productiv. Observă cum treptat, îţi dispare apetitul, cum gândeşti în lipsa preocupărilor legate de mâncare, cum îţi revine senzaţia de gol în stomac. Pe durata posturilor lungi, este foarte important să ţii un jurnal, deoarece te va ajuta să îţi exteriorizezi sentimentele, spre deosebire de contabilizarea acestora în memoria emoţională. Acest aspect este vital pentru ieşirea din post. Senzaţia de foame este foarte subtilă în momentul în care reapare şi poate fi cu uşurinţă ignorată sau confundată cu altceva. Există o linie foarte fină între dorinţă spirituală şi foamea fizică. O să observi cum ţi se va modifica atitudinea. Notează toate semnele de furie sau resentimente pe care le simţi din cauză că nu poţi să mănânci. Acesta este semnalul că trebuie să pui punct postului. Însă, dacă iţi menţii atitudinea pozitivă faţă de post, poţi să continui. Interesul sau dezinteresul tău faţă de mâncare este esenţial pentru a determina ieşirea ta din post sau continuarea lui.
Postul te va transforma într-un fin observator al propriei persoane, dar şi al celorlalţi. Atunci când acest experiment se încheie, nu numai că vei fi cu totul altă persoană, dar vei avea, de asemenea, oportunitatea de a-i ajuta pe ceilalţi să elimine obiceiurile proaste din viaţa lor. Suntem toţi victimele neglijării de sine.
Notă: se face cu supravegherea specialistului, deoarece ieşirea din post se face cu o pre revenire şi revenire la alimentaţia obişnuită.
Ataşez linkul cu studiile făcute.Un documentar foarte bine realizat, un film document care vine cu dovezi stiintifice indiscutabile in favoarea postului negru doar cu apa. Am fost foarte surprinsi ca exista spitale si centre de dezintoxicare care folosesc post negru pentru vindecare si studii stiintifice inca din anii 50. In sfarsit adevarul iese la suprafata.
Maria Verdi
Psiholog-psihoterapeut integrativ
Licenţiat recuperare medicală, master ştiinţele nutriţiei şi fitoterapie