Constelaţiile Familiale sunt un mod de a descoperi forţele şi legăturile fundamentale care au fost purtate şi transmise de-alungul generaţiilor.”(Bertold Ulsamer)
Biologia ne învaţă că moştenim de la predecesorii noştri caracteristicile fizice şi predispoziţia spre anumite boli şi afecţiuni. De exemplu, ochii verzi pot proveni de la străbunicul, iar boala cardiacă de la mama. Este o poveste legată de cromozomi, iar ştiinţa se simte confortabil să o spună. Totuşi, bagajul nostru nu se rezumă la componenta biologică. Există din ce în ce mai mulţi cercetători care sunt preocupaţi de moştenirea de natură psihologică. Este vorba despre o transmitere fondată pe inconştientul individual al fiecărui membru al familiei. Cunoaşterea acestei moşteniri de factură psihologică ne poate ajuta să înţelegem motivaţiile mai profunde care ne fac să acţionăm şi să intervenim atunci când nu mai dorim să repetăm anumite situaţii.
Acest inconştient familial, leagă inconştientul individului de ceea ce Jung numea inconştient colectiv. Copilul care se naşte este în contact cu memoria clanului familial, cu cea a strămoşilor săi din generaţiile din ambele linii parentale. Cu toţii avem o moştenire psihică şi un bagaj psihologic. Trecutul interacţionează cu prezentul, iar prezentul influenţează viitorul. Suntem o verigă din lanţul generaţiilor, legat fizic prin gene şi pe plan psihic, prin inconştientul familial (Joe-Ann Benoit, 2009, p.3- 4).
Cheia pentru a ne recâştiga libertatea de acţiune şi de a ieşi din modelele nefaste este conştientizarea repetiţiilor care apar în viaţa noastră, decodarea şi dezactivarea acestora. Viaţa noastră dobândeşte sens atunci când abordăm acest nivel profund, psihogenealogic. Dobândim conştienţa pattern-urilor distructive care au marcat viaţa generaţiilor dinaintea noastră şi pe a noastră, dar şi a legăturilor care există între toţi membri familiei, un sentiment de apartenenţă.
Bert Hellinger, psihoterapeut german, oferă o teorie despre aceste aspecte psihogenealogice, precum şi o metodă de vindecare a „sufletului neamului” şi a celui individual. Denumirea metodei sale este „Constelaţii Familiale” care nu se referă la astrologie (decât poate metaforic), ci la reprezentările realizate de persoanele din grupul de participanţi, cumva asemănător cu ceea ce se întâmplă în psihodrama lui Moreno, dar la un nivel mult mai profund şi complex.
Hellinger a identificat ceea ce a numit „The Orders of Love” (Ordinea dragostei) pentru ca dragostea să curgă printre membri familiei trebuie respectate anumite principii de bază. Atunci când aceste reguli sunt încălcate, de exemplu, un copil încearcă să preia destinul părintelui, apar suferinţa şi nefericirea.
Hellinger a descoperit că fiecare membru din familia noastră are un loc special şi are un drept egal de a aparţine sistemului familial. Această regulă se aplică şi copiilor care au murit la naştere şi celor avortaţi, „oilor negre” ale familiei şi celor care au adus prejudicii acesteia şi care au fost respinşi din motive de imoralitate, abuz sau comportament criminal. Dacă vreunul dintre membrii familiei este uitat, nerespectat, exclus sau desconsiderat în vreun fel, cineva dintr-o generaţie ulterioară îi va repeta destinul împărtăşind un scenariu de viaţă asemănător. Numai atunci când recunoaştem şi onorăm destinele dificile ale celor care ne-au precedat, „Ordinea Dragostei” poate fi restabilita şi lanţul destinelor tragice se rupe. Copiii rareori sau niciodată nu îndrăznesc să trăiască o viaţă mai fericită şi mai împlinită decât părinţii lor. În mod inconştient ei rămân loiali tradiţiilor familiale nerostite care funcţionează într-un mod invizibil.
În procesul Constelaţiilor Familiale urmărim adevărurile simple. Cel mai simplu adevăr pentru toate fiinţele umane este adevărul dragostei. Fiecare dintre noi căutăm să îi iubim şi să le fim loiali celor de care nu suntem legaţi. De exemplu, un client face o mişcare interioară spre a-şi accepta tatăl alcoolic. Aici sunt mai multe adevăruri. Primul, „Tatăl meu este un alcoolic şi nu pot face nimic ca să îl schimb”, al doilea „Cea mai mare parte din viaţa mea mi-am petrecut-o ca să mă opun acestui adevăr şi ca să schimb soarta”. Al treilea „Acesta este tatăl meu, unicul şi nu am altul” şi al patrulea, cel pe care îl putem accesa atunci când renunţăm la rezistenţă, este „Îl iubesc din tot sufletul pe tatăl meu”. Când ajungem la acest adevăr începem să vedem că energia pe care am investit-o pentru a construi un munte de nisip ne-a costat mult, în tot timpul existând un singur lucru ce aştepta să fie recunoscut: Îmi iubesc tatăl. Atunci când ne supunem necondiţionat dragostei ne eliberăm dincolo de tot ceea ce am ştiut. Adevărurile simple aparţin tărâmului Sufletului, iar recompensele sunt de nemăsurat (John Payne, 2006, viii).
Cei mai mulţi dintre noi îşi trăiesc viaţa prin intermediul propriilor percepţii ale adevărului, şi mare parte din ele sunt iluzii sau minciuni uşoare.
Constelaţiile ne ajută să vedem cum dezvoltăm aceste versiuni ale adevărului şi cum acestea ne sabotează şi, uneori, distrug viaţa.
Probleme precum cele de mai jos îşi pot găsi rezolvarea cu ajutorul Constelaţiilor: depresia, alcoolismul, relaţiile proaste cu persoanele de sex opus sau de acelaşi sex, ideaţia şi tentativele suicidare, eşecurile repetate, sentimentul de alienare şi de lipsă de rost în lume, bolile fizice, surplusul de greutate, frigiditatea, impotenţa, imposibilitatea (aparentă) de a concepe un copil şi altele.
Aceste probleme pot apărea la o persoană (sau mai multe) dintr-o familie ca urmare a unor evenimente semnificative care au avut un impact asupra sistemului familial: moartea timpurie a părinţilor sau bunicilor; pierderi de sarcină, morţi premature, avorturi; crime, morţi tragice şi accidentale; pierderea subită a partenerului de viaţă; adopţii; relaţii rupte şi divorţ; experienţe de război; victime şi autori de crime şi nedreptăţi; secrete de familie; indivizi care au fost alungaţi din familie, dezmoşteniţi.
Atunci când pregătim o constelaţie ne interesează în mod deosebit cine este membru al sistemului familial şi ce anume s-a întâmplat şi mai puţin poveştile detaliate ale clienţilor despre cum îşi reprezintă ei realitatea, situaţiile.
Problemele cu care se confruntă în prezent o persoană pot fi rezultatul unor încurcături (entanglement ) în sistemul familial.
Deşi încă nimeni nu ştie exact cum funcţionează Constelaţiile Familiale, cea mai bună explicaţie a acestui fenomen poate fi găsită în opera unui autor şi biolog renumit dr. Rupert Sheldrake. Un câmp de energie, numit câmp morfic, conectează oamenii, locurile şi animalele, având memorie şi influenţă. Dr. Sheldrake a documentat existenţa acestui câmp într-un număr de cărţi, una dintre ele purtând titlul Dogs Who Know When Their Owners Are Coming Home. Bert Hellinger a observat prezenţa acestui „Câmp de Cunoaştere” („Knowing Field”), noţiune care aparţine dr. Albrecht Mahr, şi a învăţat cum să îl folosească pentru a modifica dinamici anterioare ascunse, astfel încât ordinea naturală care susţine dragostea să fie restabilită şi dragostea să curgă din nou .
Metoda Constelaţiilor Familiale este în plină evoluţie şi din ce în ce mai mulţi specialişti , medici, psihoterapeuti, o folosesc. România este una din ţările în care metoda a apărut de relativ puţin timp şi este în plină expansiune.
Bibliografie:Elena-Claudia Rusu, Curente noi in psihologie. Introducere in analiza tranzactionala